Vremea perfecta

Un val de racoare a lovit Bucurestiul.

Ma simt atat de bine, dupa cateva saptamani de soare, aer cald si sentiment de sufocare.

Noptile mi-au fost destul de chinuite, cu o usoara senzatie ca asternutul de sub mine arde in unele momente. In zadar am incercat sa creez conditii mai bune, somnul in aer conditionat in exclud din start.

Aerul rece din atmosfera ma duce cu gandul la zonele montane inalte, ce imi plac atat de mult.

Diseara din nou la antrenament, ma gandesc sa testez un antrament ce imi va cuprinde toate grupele musculare, portionate in cicluri pentru fiecare sedinta de antrement. Fac asta pentru ca sunt putin saturat de clasicele antrenamente, grupa mare combinat cu o grupa mica plus ceva auxiliar.

Cercetam, testam si constatam ... in final, invatam.

Saptamana asta vreau ca o anumita activitate pe care va place sa o executati, sa fie facuta intr-un mod diferit de pana acum.

Hai sa mai schimbam putin lucrurile, la fel cum face si vremea de afara cu noi.

Valuri de liniste

Am avut posibilitatea sa pun mana pe un bilet de vacanta, destinatia litoralul romanesc. Sceptic si fara alte optiuni in viitorul apropiat am bifat planul si uite-ma in drum spre litoral, pe bancheta din spate a unui Grand Cherokee.

Ma bucur nespus de fiecare data cand am ocazia sa evadez din sistem si trebuie sa recunosc ca drumul de plecare catre ceva, este tare placut. Drumul curge lin, mastodontul de metal inghite km dupa km si cu putina dialog, lasam in spate si podul Saligny, Constanta si intram in zona statiunilor.

Anul trecut am fost placut impresionat de calitatea litoralului grecesc, si am revenit pe cel romanesc pregatit sa imi iau palmele traditionale, ce au ajuns sa ne caracterizeze serviciile. A fost o experienta placuta per ansamblu, aveam nevoie de putina odihna si mai ales sa imi adun gandurile si sa caut in sinea mea niste raspunsuri interioare. Ma simt in fata unor alegeri responsabile, care ma vor contura ca individ in urmatoarea perioada, cred ca trec printr-un nou ciclu de maturizare si cunoastere de sine. Barbatul din mine se contureaza.

Mese la ore fixe, trei la numar, indestulate. Nu am prea mai avut restrictii, am lasat organismul sa primeasca alimente in cantitati industriale cu o usoara tendinta de a tine carbohidratii mai jos. Depasirea geamandurilor cu avertismente de rigoare din partea salvamarilor care isi faceau datoria din observatoarele din lemn, ce nu le-am vazut in anii anteriori.

Intotdeauna mi-a placut apa si am fost atras de ea. Vacantele copilariei se scufundau zilnic in apa, fiind una dintre distractiile principale ce imi mancau ore bune, zi de zi, zi de zi. Muntele, apa, elemente ale naturii fascinant de frumoase dar care trebuiesc respectate si tratate foarte atent, pe cat sunt de fascinante aceste elemente, pe atat pot fi periculoase, si tratate gresit pot costa scump. Sa escaladezi o stanca, sa innoti prin apa, capacitati reduse ale omului de a se bucura de natura ce il inconjoara. Un munte nu se cucereste, el se lasa cucerit, spune o vorba.

Obisnuiam sa las soarele sa ma invaluiasca cu razele lui, asteptand ca vantul suflat de mare sa ma racoreasca din cand in cand. Sunetele valurilor in spargere curge lin, este un sunet placut ce nu deranjeaza, probabil precum cel de la un ceas clasic, al carui ticait trece de multe ori aproape neobservat. De la o zi la alta pielea mea capata aspect de ciocolata, si "albul de birou" cum imi place sa ii spun, dispare. Constientizez uneori ca intins pe prosopul meu, timpul isi pierde notiunea si ca nu ma gandesc la absolut nimic, cred ca este necesar ca in unele momente sa ... nu ne mai gandim la absolut nimic.

Am dansat in continuare cu apa, acompaniat de soare.

Hrana pentru corp si minte.

De X ori "HA!"

Cu ceva timp in urma postam ceva legat de tacticile Readers Digest

Astazi o veste imbucuratoare mi-a zburat la urechi, compania cere oficial protectie sub legea falimentului.

Ha, Ha si ... din nou Ha!

Biroul din Romania va trebui sa traga tare.

Baieti succes cu concursul vostru in care bagati pe gat vanzarea de produse!

Iertati-ne

Din cauza lipsei fondurilor, autoritatile au inchis flacara ce ar trebui sa fie eterna, aprinsa la Mormantul Eroului Necunoscut.

Ca isi bat joc de noi cei (inca) in viata, este un fapt deja prea atestat, dar ca ii sfidezi pana si pe cei care nu mai sunt din motive ce tin de siguranta nationala si integritate teritoriala a trecutului nostru, este strigator la cer.

Chiar nu mai suntem in stare sa alocam nici macar un fir de gaze pentru o amarata de flacara, aprinsa pentru cei care au mancat carnagiu pe paine in numele nostru ?

In zilele cand mii si mii de functionari toaca banii nostrii taind frunze la caini, cand scenele costa de 10 ori cat valoarea lor normala, cand furtul este sport national in Romania si porcii din parlament nu se mai satura de scaldat in mizeria lor cu tenta de moneda europeana, chiar nu mai avem pic de respect pentru nimic ? Suntem incredibili!

Ma uit ingrozit la halul in care am ajuns, dar noi nu vrem deloc sa evoluam pe scara civilizatiei ? Chiar ne putem compara cu cele mai de joasa speta natii de pe planeta asta ?

Am ajuns atat de ridicoli si de haini incat nu ne mai putem abtine sa ne furam unii pe altii ?

Avem cateva cimitire militare, sunt dezintegrate de mizerie si dezinteres, oare cat costa 3 galeti de vopsea sa pui un strat nou alb pe cateva cruci ?

Mi-e rusine de rusinea voastra!

Intr-o zi nici macar Dumnezeu nu ne va mai suporta ... Iertati-ne!