Alternativa

Modificarea programului meselor zilnice dar mai ales pozitia fata de ora antrenamentului m-a pus poate cel mai usor in fata unui principiu pe care se bazeaza cele cateva diete in care am putut sa regasesc cel mai usor confortul fizic si psihic dar mai ales genetic, respectiv, folosirea cat mai eficienta a grasimii corporale ca sursa de energie. Acesta este rezultatul unei adaptari la ceea ce numesc o combinatie intre dieta paleo, postul intermitent si la anumite intervale administrarea de carbohidrati.

In functie de scopul fiecaruia dintre noi ne putem trasa cateva principii pe o foaie de hartie imaginara. Despre mine pot sa spun ca in ultimii ani am urmarit acel aspect atletic in care m-am simtit cel mai bine, m-am putut misca usor si rapid, am simtit cresterea rezistentei la efort, am putut urca mai usor si binenteles per ansamblu, m-am simtit bine fiind eu.

In zilele de antrenament sunt acum la o distanta de aproximativ 6 ore de la ultima masa. Pentru un culturist sau cineva care cauta sa obtina masa musculara (greutate) in general, poate fi un impediment, dar cum nu fac parte din categoria respectiva, bine ati venit in lumea mea. Tranzitia, ca orice alta perioada de schimbari, poate aduce un usor disconfort, dar ca orice proces de (re)adaptare, corpul tau se va obisnui mai rapid decat mintea.

In cele mai multe cazuri simt o foarte usoara stare de foame, care transmite impulsuri creierului si in urma caruia cel putin la inceputul perioadei, ma facea sa pun la indoiala capacitatea organismului de a face fata efortului ce urma. Din nou, organismul trimite impulsuri false creierului riscand o clasica jucare de feste, pentru ca odata inceput antrenamentul senzatia nu numai ca dispare efectiv, dar ca "din neant" se observa o stare foarte buna. Fara foame, fara lipsa de energie. Se produce ceva.

O scanteie ce declanseaza explozia

Incepe momentul in care energia este produsa in principal din grasimea depozitata, visul oricarui simplu individ ce cauta un aspect atletic. Si asta pentru ca orele trecute in care organismul a fost privat de hrana iar acum acesta trebuie sa gaseasca rapid o sursa de consum, pentru el in acest moment nu exista o alternativa. Pentru noi, tocmai am prezantat una. Daca inaintea antrenamentului ar exista o masa componentii extrasii din aceasta ar fi furnizat sursa de energie pentru antrenamentul respectiv. Arderea grasimii ar fi in acest moment dificila sau mai bine spus, extrem de transpirata.

Aceasta mi se pare o solutie geamana la ceea ce obisnuiesc sa fac uneori dupa antrenamentul cu greutati, respectiv dupa cele 40 de minute, urmeaza o sedinta de aproximativ 10 minute de sprint/ritm normal pe banda. O astfel de tehnica mi-a fost inspirata citind excelentul blog al lui Rusty Moore. Ambele sunt excelenti ucigasi ai grasimii.

Consum prin aerobic exorbitant. Nu este stilul meu.

Se pare ca in momentul in care organismul nostru simte aceasta lipsa de hrana se declanseaza un mecanism de reactie ce duce la cresterea eficientei sistemelor existente in organism. Putem fi mai atenti, mai energici si mai rezistenti la stres. Este o teorie destul de intrigatoare care se ciocneste puternic de clasica masa inainte de efort sau in cazul sportivilor, inaintea antrenamentului pentru ca se pare ca dupa orice masa metabolismul uman incetineste. Si parca ar avea si ceva sens cand in multe ocazii subiectii se simt obositi dupa masa si simt puternic nevoia de somn.

Ca un test, in urma cu doua zile am avut o mica masa inainte de antrenament. Dupa mai bine de cateva luni de cateva ore de post inainte de antrenament organismul meu s-a comportat patetic. Am avut tot timpul senzatia ca am ceva in stomac si ca digestia a esuat, m-am miscat greu si am avut acel disconfort ca si cum ai incerca sa joci fotbal imediat dupa o masa copioasa. Interesant, avand in vedere ca doar in urma cu cateva luni parca nu as fi intrat in sala nemancat.

Principala mea masa ramane in aceasta perioada inainte de culcare. Probabil multitudinea de fani ai metodei "fara mancare dupa ora 19"" ar vrea sa ma traga pe roata pentru blasfemia mea. Sunt multe metode de post intermitent prin care putem declansa aceasta alternativa de sursa energetica prin consumul de grasimi din organism, ele trebuiesc in primul rand studiate de fiecare dintre cei interesati si aplicate in functie de programul, biologia si geneticul fiecaruia.

Foamea din interior

Foamea este senzatia experimentata de o persoana ce simte nevoia de hrana. Cea mai simpla definitie.

Dupa o scurta privire aruncata in farfuriile celor din jurul meu remarc ca pentru alura mea, chiar sunt un consumator de talie "medie" si cand spun asta compar raportul dintre portiile celor din jurul meu plus indicele de masa corporala al persoanelor in discutie, cu raportul meu.

Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.

In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?

La un pas de ... mai mult

Si aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.

Instalarea unui agent de politie

In urma unor studii efectuate s-a constatat ca starea de foame se instaleaza si ca urmare a unor contacte efectuate cu ajutorul simturilor, vedere, miros si sunet. Nu doar atat, se pare ca persoanele obeze sunt mai sensibile la aceste stimulente decat celelalte persoane atingand astfel mai usor senzatia de foame.

Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.

In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.

Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.

Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.

Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.

Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.

In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.

Schimbari ale formelor

Au trecut ani de antrenamente prin care am abordat numeroase tehnici, mi-am stabilit diferite obiective si am incercat sa-mi sculptez propria bucata de lemn folosind la anumite intervale de timp, alte si alte instrumente.

Este un proces natural uman prin care inceputurile unei actiuni sunt intotdeauna mai puternice, omul tinzand aproape involuntar sa depuna mai mult efort in punctul A, dispunand de mai multa energie, care apoi eliberata treptat la punctul B duce la reducerea intensitatii efortului, urmata de atingerea obiectivului in punctul C. Aici se declanseaza o reactie prin care omul incepe sa caute raspunsuri la problema obtinerii unor rezultate cat mai bune/indelungate prin depunerea a pe cat posibil de putin efort. Poate ca este tocmai o cale naturala evolutionista prin care ne dorim atingerea unor stadii fizice si psihice cu efort mai scazut fizic si ridicat intelectual.

Un obicei apreciat la om. Gandirea.

Obiectivul. Cum fiecare calatorie incepe cu un pas, mi-am montat un obiectiv si am inceput sa il urmaresc. Una dintre principalele erori umane este alocarea unei doze prea mari de concentrare si efort pe obiectivul final, ratand o distribuire egala si catre parcurgerea spre acest obiectiv. Drumul catre poiana din padure, varful unui munte sau scaderea a 5 kg din greutate trebuie sa fie o experienta in primul rand placuta si de ce nu, distractiva. Experientele dure te calesc, dar repetate lasa doar un gust amar, indiferent de rezultate, o cale ce nu aduce satisfactie si buna dispozitie pe termen lung, esueaza. In cele din urma la baza unei vieti sanatoase sta in primul rand fericirea, restul sunt doar caramizi ce-i intaresc fundatia.

Lansarea sagetii este la fel de importanta precum atingerea tintei

Alimentatia. Element vital. Am ajuns de la sase mese pe zi si tot felul de suplimente la doua-trei mese pe zi. Pe masura ce obiectivul meu s-a maturizat am realizat mult mai bine ce pot dar mai ales ce vreau. Asocierea unui fizic lucrat cu cantitati mari de alimente este corecta, insa odata cu trecerea timpului am realizat ca nu doream de fapt sa obtin un corp de culturist ci mai degraba, unul de atlet. Am devenit treptat din ce in ce mai atras de dieta omului primitiv de ale carei beneficii am inceput sa ma bucur din ce in ce mai mult. Teoria spune ca omul primitiv a trait sute de mii de ani cu alimente de origine animala, facand eforturi scurte si sustinute. Pe scurt, carne, oua, legume si fructe. Fara alimente din categoria cerealelor cum ar fi faina, malai, cartofi, orez, fasole, etc pe care omul le-a introdus relativ tarziu in alimentatia sa si cu consecinte nefavorabile (atentie, nu neaparat negative) asupra corpului uman. In anumite zile experimentez un asa zis "post" de genul unei singure mese pe zi.

Piramida alimentatiei paleolitice

Natura. Majoritatea oamenilor moderni adora natura. Este locul in care se relaxeaza si uita de grijile cotidiene. Natura relaxeaza centrii nervosi si activitatea creierul diminuand efectele stresului, poate cel mai mare dusman actual al omului. Aerul curat, peisajul verde si plimbarile in natura sunt un izvor de sanatate si buna dispozitie din acest motiv incerc pe cat posibil sa stau "afara" si sfarsiturile de saptamana ma gasesc in general in afara ariilor urbane. Traseele montane sunt de departe unul dintre exercitiile mele favorite (daca le pot numi asa) in natura. Ai nevoie de un rucsac, alimente de baza, apa, o pereche de bocanci si o pelerina de ploaie.

Plimbare. Pauza. Plimbare.

Odihna. Un alt element vital. Omul modern si-a denaturat somnul. Fie ca se culca tarziu, nu doarme suficiente ore sau din cauza stresului, are parte de un somn neodihnitor, toate conduc la o stare de oboseala fizica si psihica, nervozitate si agitatie. Exercitiile fizice consuma rezervele organismului si din acest motiv este necesar sa dormim corect. De asemenea, prin exercitii si plimbari in natura se imbunatateste si "accesul" la somn. Nu este de mirare ca dupa 10-12 ore la birou urmate de noi sedinte de sedentarism, un subiect fie nu are parte de un somn mediu de 8 ore, fie starile cu impact negativ asupra organismului continua sa apara indiferent de durata somnului. Acest fenomen l-am observat la multi prieteni care desi dorm mai mult decat media normala, au constant stari de oboseala si le lipseste acea stare de buna dispozitie. Nici nu poate fi altfel cand organismul este privat de miscare, aer curat si alimentatie.

Antrenamentul. Imi place sa merg la sala de antrenament, dar la fel de mult sa ma antrenez in aer liber si sa alerg. Antrenamentele pentru ridicarea greutatilor dureaza 40-50 minute maxim. O greseala des intalnita in special in randul incepatorilor este durata sedintelor care uneori ajung si la 120 minute. Absurd! O sedinta mai lunga de timp nu va aduce rezultate mai mari, din contra. Ma axez pe exercitii de baza si in general pe gantere si bari olimpice, nu am fost niciodata omul "aparatelor" intrucat nu consider ca este corect sa imi supun corpul unor unghiuri impuse de aparate, cu gantere si barile olimpice este exact invers, fiecare om are un schelet si tesuturi ce il invelesc, asezate in moduri aproape unice. Nu ma ghidez atat de mult dupa un program, decat poate pentru stabilirea grupelor musculare ce se lucreaza in ziua respectiva. Trebuie sa simti mintea si muschiul, nu poti face o serie de x repetari doar pentru ca este trecuta pe o hartie. Antrenamentul categoric trebuie ajustat in functie de starea fizica din momentul respectiv.

Cucereste si comanda

Alergari. Dupa kilometri intregi alergati intr-o sedinta am realizat nu numai ca ma simteam slabit si epuizat dar apareau si forme de durere in zona genunchilor sau la nivel muscular. Dupa ceva studiu pe internet am descoperit metoda sprint-urilor si teoriile ce stau la baza acestora. Fiind un fan al paleoliticului am fost atras de studiile conform carora omul s-a dezvoltat pentru alergari de viteza, nicidecum pentru maratonuri de kilometri intregi. Mi-am format astfel un atrenament in natura ce consta intr-un exercitiu de viteza, scurt si intens urmat de pauza si apoi reluat de cateva ori, ce ajunge undeva la 15-20 minute. Pe langa faptul ca simt stimularea musculara si pomparea sangelui mult mai bine decat dupa jogging rezervele de energie fie raman in continuare la nivele optime, fie se refac mult mai rapid.

Optimismul. Atragi ceea ce emiti. Se stie. Au spus-o si altii o voi repeta si eu. Iti poti schimba stilul de viata si te poti bucura de efectele acestuia. Poti face suficienta miscare si nici nu trebuie sa te infometezi. Multi oameni isi pierd timpul in diete stupide cu apa si lamaie, salate, ciorbe de varza, paine sau mai cine stie ce tampenii. Se poate manca bine si sa poate obtine un corp armonios, nu exista scurtaturi si nici produse minune. Totul este in tine si in mediul din jurul tau. O abordare gresita transforma totul intr-o experienta neplacuta, dispare incredere si realizezi ca chestia asta nu va rezista, deci ce rost are sa incerci in viata sa pui bucati de piatra pe un acoperis subred care mai devreme sau mai tarziu se va prabusi in capul tau?

Intoarcere la inceputul drumului

"Oamenii au trait in natura 5 milioane de ani. Am fost facuti sa ne potrivim unui mediu natural. Deci ne simtim stresati intr-o zona urbana. Cand ne expunem naturii, corpurile noastre se intorc inapoi la cum ar trebui sa fie." Profesor Doctor Yoshifumi Miyazaki - initiatorul studiilor legate de efectul benefic al padurilor asupra corpului uman.

Sunt un reprezentant al celui mai evoluat mamifer dar cu siguranta poate singurul dintre cele care populeaza planeta, ce a preferat sa se refugieze din cadrul lui natural in care si-a parcurs pasii evolutiei, alegand sa convietuiasca in spatii inchise, slab aerisite si dezvoltate artificial, intr-un decor gri metalizat in care natura devine o povara de pe urma careia indivizi specializati ai primariei, trebuie sa curete in fiecare zori de zi.

Metropolis. Viziunea unei custi umane futuristice. Since 1927.

Imbunatatirile aduse propriei existente au usurat traiul omului modern, prin crearea de noi forme si sisteme ce au impins limitele in domenii cum sunt stiinta, ingineria, tehnologia si medicina. Nu fara un revers al medaliei, caci indepartarea de originile mediului au atras omului modern consecinte noi. Acesta a devenit mai lent, moale, sensibil, supraponderat si l-au expus unor noi consecinte psihologice puternice, factori pentru care omul incearca intr-un mod neobisnuit de stangaci sa faca progrese. In consecinta acesta a fost nevoit, ca de fiecare data cand metodele stiintei moderne au dat gres, sa se intoarca la radacinile creatiei sale in incearcarea de a dezgropa leacuri verzi demult uitate, eficiente si totusi inexplicabil de simple.

Consecinte. Dezvoltarea inteligentei versus restrangerea mediului natural.

O sa vedem ca in cazul de fata, este absurd sa incerci a cauta un remediu in mediul care l-a provocat si ca urmare trebuie sa identifici sursa, ca apoi sa ii poti descoperii opusul. Este un joc simplu universal precum binele contra raului, intunericul contra lumina sau mai nou, paduri contra blocuri. Paradoxal cum odata cu dezvoltarea excelenta a unor aptitudini, omul a reusit sa isi inhibe exact instinctele care i-au stat la baza propriei sale evolutii. Asa ca in timp ce unele insusiri invaluie omul intr-o naivitate a supravietuirii, cele de baza sunt sufocate, inhibate, precum un pumn de seminte ce sunt private de apa. Interesant insa ca aceste seminte nu dispar, ele sunt atat de puternic amprentate in ADN-ul nostru, incat poate ca vor fi necesari secole intregi pentru a putea fi starpite.

Voi incepe cu un exemplu fictiv, la indemana oricui. In 1903 Jack London publica nuvela Chemarea strabunilor in care personajul principal, cainele domesticit (Buck) ajunge de la ferma linistita de campie a stapanului sau, intr-o aventura ce-l poarta in hamurile unei sanii in goana dupa aur a inceputului de secol 19 si in cele din urma in padurile salbatice ale tinerei Americi. Pe parcursul calatoriei, privat de traiul linistit si indestulator asigurat de fostul stapan, Buck incepe sa-si descopere instinctele amutite de lumea civilizata, dezvoltandu-se intr-un exceptional caine de tractiune, al carui inteligenta renaste odata cu instinctele de supravietuire in natura ce incepe sa o redescopere precum un decor vizitat parca intr-o viata anterioara.

O chemare careia prea putini semeni ii raspund

Un secol mai tarziu de la aparitie, cand omul modern se regaseste la fel de preocupat de goana dupa alte tipuri de material, efectele nocive ale noului sistem se fac simtite la fel de puternic precum viata intr-o jungla primitiva. Pradatorii au alte forme, iar victimele cad sub coltii unor noi tipuri de violenta cum sunt stresul, agitatia, nervozitatea, depresia, oboseala psihica sau supraponderabilitatea. Toate din cauza aerului, apei si a hranei de slaba calitate, invaluite in lipsa de miscare si comoditate.

Omul orasului se declara totusi incantat de efectele naturii pe care o viziteaza doar cu anumite ocazii si sarbatori, incununate negresit de cantitati mari de carne fripta si alcool. Din nou, omul se impotmoleste inexplicabil sau de ce nu, constatata fiind inteligenta lui ridicata, voluntar. Culege astfel doar o mica parte din efectele benefice ale plimbatului in natura verde si pietre, insa mesele copioase de la baza lor, sunt acaparate substantial pentru ca odata intors in cusca lui de ciment, sa se supuna acelorasi factori moderni de distrugere cerebrala ce il imping puternic in natura din sanul careia de fapt provine. Pentru ca din nou, sa se impotmoleasca voluntar intr-un cerc vicios.

Omul iubeste cercul. Este mai usor sa ai slabiciuni decat sa lupti cu ele ?

Un grup de cercetatori japonezi pornesc cateva studii pe un grup de aproximativ 260 de persoane, timp de doi ani, in 24 de locatii diferite. Subiectii au parcurs diferite trasee, de la cateva ore pana la cateva nopti petrecute in natura. In urma studiului s-a constatat ca in urma expunerii la mediul natural, subiectii prezentau nivele medii ale cortisolului reduse. Cortisolul este un hormon corticosteroid produs de cortexul glandele suprarenale, foarte sensibil in mediul modern in care omul se expune zilnic, fiind responsabil de aparitia starilor de stres, depresie, boala, febra, trauma, frica, etc. Aceasta terapie naturala pare sa confirme inca odata beneficiile mediului natural asupra omului, caruia ii declanseaza o stare de liniste si calm, dovada ca acesti subiecti aveau nivele de stres mai reduse cu pana la 13,4% fata de subiecti din mediul urban.

Autorul, intr-una dintre multele "bai de padure".

Unul dintre factorii pozitivi declansati de catre organism in urma plimbarilor in natura, este proprietatea unei celule de a se transforma in ceea ce termenii stiintifici numesc "ucigasul natural". Sub acest efect, in general celulele albe (NK cells) care reprezinta prima linie de aparare a sistemului imunitar, ataca fara nici un fel de stimul medicamentos celulele vitrege ce apar in organism, cum ar fi: virusii, bacteriile si tumorile. Dezvoltarea terapiei in padure a dus la putin timp inclusiv la recunoasterea unor trasee turistice, drept purtatoare de efecte benefice in acest scop, ajungandu-se chiar ca unele companii sa organizeze astfel de plimbari pentru angajati. Rezultatele testelor.

Aroma padurilor sau fitonicidul, este o substanta imprastiata de copaci, ce permite oprirea dezvoltarii germenilor patogeni, scade nivelul tensiunii arteriale si conform unor studii psihologice recente care arata ca omul "simte" culorile, la fel se intampla si datorita impactului culorilor verzi ce de asemenea reduc nivelul de stres. Aceasta "aroma" are un puternic efect legat de intarirea imunitatii. Poate si din acest motiv omul incearca sa aduca in mediul sau urban plante si decoruri verzi pe strezi, in case sau la locurile de munca. De asemenea, padurea este generatoare de sunete 1/f cunoscut si ca "sunetul roz" care spre deosebire de celelalte sunete, relaxeaza persoana receptoare strecurandu-se la nivel subconstient. Din categoria surselor de sunete roz mai fac parte spre exemplu, valurile marii.

O vedere imbunatatita, un simt mai puternic, o aroma mai gustoasa, energie, vitalitate si liniste interioara. Toate intr-o padure. Recunosti ?

Calea catre mai multe tipuri de vindecare.

Daca suntem atenti, realizam stransa legatura intre organismele noastre si natura. Efectele pozitive ce apar intr-un mod natural si simplu. Consecintele sunt vitale, omul trebuie sa raspunda chemarii.

Printre alte surse: Japan Times Online, Sun Chlorella, Mark Sisson, Sfat Medical.

Condamnarea

Care este diferenta intre alegerile libere si cele pe care suntem fortati de anumite imprejurari sa le luam ? Cat de mica este distanta dintre a face mereu acelasi lucru din pasiune, si a te condamna sa il faci ? Privind acum in urma realizez ca viata poate fi formata din secvente noi intr-un numar redus si secvente relativ identice. Acestea formeaza un lant pe care toti il tragem dupa noi. Crestinii folosesc crucea dar eu sunt un crestin care si-a permis prin umila lui imaginatie sa dea un strat nou de culori vechiului tablou.

O metafora pentru viata mea. Zale vechi si noi.

Este foarte usor sa nu trebuiasca sa iei decizii dar risti sa realizezi intr-o zi ca esti in mocirla pana la genunchi pentru ca nu ai avut parte de ele, si este tare greu sa iei o decizie buna. Sunt indivizi care se gandesc la ei cand iau o decizie, si sunt indivizi care se gandesc la cei de langa ei. Unele alegeri se sting la putin timp dupa (unde ma duc in vacanta, ce fel de mancare aleg, ce film vad, ce tricou imi cumpar, etc) ruginesc si se desprind din lant dar avem si decizii care se vor ancora in zale (vreau sa fiu campion, vreau sa fiu olimpic la matematica, vreau sa fac un copil, vreau sa dau la facultatea de medicina, etc) facand lantul din ce in ce mai greu de tras.

Ce nu te ucide te face mai puternic. Cinstit. Fiecare zala bine determinata te dezvolta intr-un individ mai cizelat, mai pregatit, calit. Ca sa poti ajunge undeva iti trebuie un plan si planurile atrag multe decizii. Nu poti face umbra pamantului daca nu te intrebi serios la un moment dat care este planul tau. Nu poti ajunge undeva fara un plan. O insula pustie este un destin si fiecare individ aterizeaza pe una. Prezenta omului pe aceasta insula este dovada ca omul este responsabil de propriul destin.

Omul si insula pustie

Sunt oameni care se nasc cu un plan si au dintr-o conditie frageda puterea de a stapani decizia respectiva, la fel cum alti oameni o descopera pe parcurs dar la fel de bine ca si cei care nu reusesc sa o identifice, blestemand insula pe care au fost aruncati.

De cand ma stiu creierul meu a fost parca o cada plina cu apa alimentata de un robinet deschis la maxim, caci la anumite intervale de timp se revarsa si pe langa seturile de idei ca plutesc in minte se adauga altele noi. Un profesor din facultate mi-a spus ca ar trebui sa ma fac avocat sau om politic si in cercurile mele de prieteni, inca din copilarie, eram baiatul cu imaginatia. Ciudat parca modul cum, de cele mai multe ori cand abordam o anumita idee, cei din jurul meu se grabeau sa o innabuseasca pesimist, ca sa fie in cele din urma atrasi de ea cand vedeau pe pielea mea cum/ca functioneaza. Chestia asta s-a repetat de atatea ori, inca se mai repeta si imi doresc sa se repete in continuare.

"Calamitatea al carei calm te impiedica sa-i vezi gravitatea." Alexei Ignasov.

In viata, daca crezi cu tarie in ideile tale curand multi te vor urma. Oameni care se tem sa ia decizii, oameni slabi care au nevoie de lideri. Se formeaza un tu, ca lider. Optmismul atrage pesimism asa cum binele atrage raul. Daca intelegi lucrul asta realizezi ca in univers totul se rezuma la echilibru si ca orice incercare de balansare in exces catre unele dintre directiile date, plus respectiv minus, se soldeaza cu consecinte.

Personal, am fost mereu un optimist inconjurat de "Nu" si daca stau sa ma gandesc asta nu ma descurajeaza deloc, din contra, pentru ca stiu ca pot realiza orice imi doresc cu adevarat si nu se compara nimic cu gustul licorii din cupa victoriei, pe care iti este imposibil sa o imparti cu altcineva.

Acum trebuie sa ma scuzati, am un lant de tras dupa mine.

Cazul celor trei pui de pisica

Locul naratiunii: Un drum abandonat. Decor rural.

Subiectul: O masina inmatriculata in Bulgaria, o punga galbena cu un continut misterios, pisica noastra, Marele Arhitect si nu in ultimul rand, eu.

Actiunea: O tentativa banala de absorbire a razelor solare pentru imbunatatirea tenului in timpul unei plimbari obisnuite prin natura se transforma intr-o operatiune de salvare cu repercusiuni filosofice.
Scurt metraj: Eu pe un drum abandonat. Port pantaloni "3 sferturi" iar maieul sta agatat lalai de ei. Verdeata, aerul curat si soarele ce trebuie sa ma bronzeze putin sunt tot ce ma caracterizeaza momentan. De nicaieri apare o masina care la vreo 20 de metri de mine incetineste cat sa arunce o punga galbena pe geam, dupa care dispare in spatele vegetatiei bogate ce inghite drumul care parca nu duce nicaieri. Nimic interesant. Nimic nou. Un alt nesimtiti care arunca gunoiul pe unde il taie mintea. Pasii ma poarta catre zona in care a zburat punga aceia galbena, caci drumul meu, ducea tot pe acolo. Prin vantul timid obosit si el parca de caldura ajung la mine niste sunete subtiri ce ma duc cu gandul la vreo pasare mica. Nimic interesant. Nimic nou.

Continui sa merg. Nu sunt plecat demult dar deja am o senzatie de sete. Sunetul vine din nou purtat de vant de data asta parca multiplicat. Aduce din ce in ce mai bine cu aceleasi sunete care le auzeam cand intram in camera unde pisica din curtea noastra isi adusese pe lume urmasii. Trebuie sa fie o legatura intre punga cea galbena si sunetul acela. Daca este, inseamna ca in punga aia se afla ceva. Ar trebui sa las natura sa-si urmeze cursul mai ales ca sunetele au incetat. Merg mai departe si totusi sunetul revine din nou. Ma opresc si arunc o privire. Nu mai stiu zona unde a fost aruncat "coletul". Ma indrept catre ea, parasesc drumul si ma afund intr-o vegetatie salbatica in care ciulini si tot felul de urzici si plante hidoase mari se agata de picioarele mele.

Incerc sa-mi dau seama de unde vine sunetul, ca sa-i descopar locatia dar nu stiu ce se intampla ca nu se mai aude deloc si deja regret ca nu pot sa ii mai gasesc in amalgamul ala vegetal. Dupa cativa pasi, observ printre niste plante uscate punga. Ma indrept catre ea si o ridic. Incepe sa miste incet ceva inauntru. Este bine stransa la capat si daca este ceva viu inauntru, va muri sufocat sau de foame, caldura, sete. Ma intorc la drum si in timp ce paseam prin plantele acelea obraznice fac o gaura in punga cu degetul aratator. Inauntru se afla un prosop murdar si in cateva secunde, un brat mic si slab iese prin el de parca ar cauta libertatea. Incep sa se agite cand simt mana mea pe punga.

Da, sunt niste pui de pisica, inca nu am desfacut punga pentru ca nu stiu ce sa fac cu ei. Viata este dura, ii pot lasa la loc sa crape fara ca nici cel mai minuscul fir de praf din univers sa fie afectat de asta sau ... le mai pot oferi o sansa. Cred ca totusi cei care nu pot sa lupte, merita sansa ca intr-0 zi sa poata decide pentru destinul lor. Dar astazi sunt cuprins de sentimentul ca ar fi prea tragic, pana si pentru un pui de musca, sa ii fie rupte aripile din prima secunda de viata.

Pisica din curtea noastra are patru pui, sa aibe vreo doua-trei saptamani caci deja cerceteaza timizi mediul apropiat din jurul lor, vazand viata prin niste ochi proaspeti. In curte rup punga si desfac prosopul. Sunt trei pui, atat de mici ca nu au nici macar ochi. Ii voi duce la mama pisica si spre binele lor, sper sa-i accepte. O gasesc tocmai cand servea masa puilor. Ei bine, asta este, hai sa vedem. Ii pun langa ceilalti. In comparatie cu ei, sunt aproape pe jumatate. Pisica nu pare sa aibe nici o problema, ii miroase putin si se aseaza la loc intr-o parte. Puii, se amesteca intre ei. Au devenit frati vitregi.

Intrebari:

Ce cautam eu pe un drum arid la o ora la care majoritatea populatiei cauta umbra si comfortul ? Ce cauta masina la aceiasi ora cu mine pe acelasi drum imbacsit ?
De ce au fost aruncati puii de pisica exact cand eu treceam pe acolo ?
De ce pui de pisica si nu de ... sa zicem, catel sau hamster ?
De ce in acele momente am in curte o pisica ce are pui ce este pe deasupra si dispusa la acceptarea altora ?
Cine a proiectat drumul acela se gandea ca ani de zile mai tarziu mai multe entitati se ciocnesc din intamplare la o distanta de cateva secunde pentru a naste o situatie ?
Ce s-ar fi intamplat daca treceam cinci minute mai devreme sau mai tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca eu sau soferul respectiv ne nasteam cu o zi sau doua mai devreme/tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca puii se nasteau cateva ore mai devreme/tarziu ?
Ce s-ar fi intamplat daca nu era drumul acolo ? Ne-am fi intalnit in alta parte ?
Este totul doar o coincidenta sau lucram sub presiunea unor forte ce in anumite momente ne conecteaza perfect in cele mai neobisnuite imprejurari ?
De ce in ziua respectiva nu am putut ajunge pe litoral si am ajuns astfel in compania unui mediu uscat arid ?
Complic lucrurile simple sau le simplific pe cele complicate ?
Si in cele din urma, ce este atat de special la trei pui de pisica pentru care se aliniaza un sir de fapte ? Ca doar nu de ei depinde soarta omenirii in viitorul apropiat.

Intrebare bonus: Care este sensul vietii ?

Nimic interesant. Nimic nou.

Contact

Se implineste aproape o luna de cand tatonez (la propriu si la figurat) kickboxing-ul.

Gandul ma bantuia demult dar din cauza programului de lucru al fostului job, imi era imposibil sa ajung la timp in sala de antrenamente, diferenta intre sala de culturism si cea de kickbox este ca cea din urma foloseste un program fix, pe cand la fiare poti merge practic la orice ora poftesti in timpul programului. Partea interesanta la un program fix este acea introducere poate chiar subsconstienta a disciplinei, care lipseste la un program fara ceas.

Tot la capitolul disciplina sau mai degraba abordare, este prezenta unor instructori care se ocupa sa-ti prezinte/corecteze miscarile, lucru care in toate salile de fiare in care am fost eu prezent, lipseste cu desavarsire si unde instructorul este un tip platit slab, care citeste plictisit ziarul in spatele barului in timp ce fiecare face prin sala ce-i trece prin cap.

Nu cred ca sunt persoane care nu au auzit de sporturile de contact si ce implica acestea. Aici ca si in sala de fiare, intalnesti nenumarte tipuri de indivizi si te ciocnesti ca peste tot de aceleasi clasice mituri. Daca in general omul de rand scoate un "hmmm" cand vine vorba de sala de culturism, in cazul unui sport de contact totul se rezuma la "no fucking way".

Wait a minute Forrest !

Imagini cu knock-out-uri celebre, care de care mai spectaculoase, condimenteaza teorii de genul iesitului pe targa din sala de antrenament, batut mar sau cel mai des intalnit, celebra spargere a nasului. Poate fi sau nu cazul, dar totul se intampla intr-un mediu organizat in care iti poti da acordul. Prieteniile se pot lega in orice mediu, iar acesta nu face exceptie, oamenii de acolo nu iti sunt dusmani decat in ring iar daca ti-ai facut o idee despre mediul social care predomina salile atunci vei recunoaste asemanarile.

Concentreaza-te tinere Jedi

Oamenii de acolo te vor accepta treptat, pe masura ce iti castigi locul in randul lor, ca si intr-o sala de culturism. Aici, poate mai mult ca in sala de forta, depinzi mai mult de cei din jurul tau, dar ciudat, si mai mult de tine. Poate ca fierul si suplimentele iti pot umfla muschii fara prea mult efort intelectual, insa in cazul sporturilor de contact, vei simti pe pielea ta ce inseamna sa nu te concentrezi. Este un amalgam de alura fizica, tehnica si inteligenta combatanta. Toate ingredientele sportului cu gantere vor fi intalnite si aici, cu diferente in gramaj pentru ca da, sportul de contact in viziunea mea este tot un fel de mancare dar cu un gust diferit.

Si poate ca de aici a si inceput aventura asta. Sunt un tip care trebuie sa ma provoc mereu pentru a merge mai departe. Sunt un izvor marunt ce-si face incapatanat loc printre poalele muntilor si vailor, ghidat de viziunea teritoriilor noi ce se deschid la infinit inaintea ochilor. Am pana la urma un ascendent in varsator.

O saptamana obisnuita de vara arata asa:

Luni-Kickbox
Marti-Fiare
Miercuri-Kickbox
Joi-Fiare
Vineri-Kickbox
Sambata & Duminca-Cocktail/Party/Pool/Chilling/etc.

Momentan timpul si imprejurarile imi sunt favorabile, am sa urmez aceasta cale pana la urmatoarele semnale ale instinctelor. Daca simti nevoia sa mai evadezi din sala de forta, din alt tip de sport, sau vrei sa descoperi o lume dura dar corecta si fascinanta in care ai posibilitatea sa te analizezi mai bine din multe puncte de vedere, poti cauta pe Google o sala in zona ta.

Garda sus!

Sange si nisip

"A gladiator does not fear death. He embraces it. Causes it. Fucks it. Every time he enters the arena, he slides his cock into the mouth of the beast." Doctore - Spartacus: Blood and Sand.

Imi place sa ma antrenez si imi place sa fac sex. Nu pot sa spun care dintre cele doua activitati ar primi din partea mea medalia de aur, si care pe cea de argint. Ambele sunt placute, intense, emotionale, competitive, genereaza cantitati inconsumabile de satisfactie intr-un foc infernal in care energia mea fizica si psihica se consuma. Ambele se pot identifica in roluri diferite si cel putin o parte dintre ele dicteaza tonul multor destine.

Poti fi considerat un obsedat daca nu negi importanta acestora, la fel de mult cum nu poti fi cinstit cand spui ca se poate si fara. Elementale mentionate anterior, practicate sanatos aduc beneficii, la fel cum lipsa lor, le deterioreaza. Asa cum multe intamplari din viata mea s-au manifestat printr-un puternic picior in usa casei mele, am primit intamplator serialul Spartacus: Blood and Sand.

Imagini epice pentru reprezentantele sexului frumos

Ma atrag misterele, modul de viata, legendele si urmele civilizatiei antice. Traiesc in prezent cu gandul la viitor incercand sa storc cat mai bine sucul invataturii trecutului. Lumea antica este prezentata fara perdea in Spartacus, mai bine zis pe cat posibil, fara haine. Povestea incepe lent precum un preludiu, cu tatonari si descoperiri, dar se precipita pe parcurs captand diverse ramuri, asa cum actul sexual presupune trecerea lui prin mai multe pozitii de abordare, ca in final sa izbucneasca totul intr-o eruptie de ... sange si nisip.

Povestea nu necesita un final fericit, asa cum in viata chiar si drumul catre implinirea unui scop reprezinta apogeul existential ce trebuie tratat ca atare. Apoi, urmeaza linistea, asa cum somnul se aseaza pe doua trupuri goale imbratisate.

Decorurile sunt simple si placute, jocul actorilor este accentuat si se poate observa dupa fizicurile lor ca si-au luat rolul in serios. Trupuri antice, realiste, poate cu o usoara exceptie la Crixus, muncite, musculatura dezvoltata corespunzator, fara dopaje de ultima ora sau incercari de reprezentare a unor culturisti moderni drept razboinici infometati si brazdati de antrenamentele grele ce pregateau intrarea in arena.

Sexul tare va avea parte de numeroase scene, in care isi poate confirma numele

Daca iti plac scenele de lupta, gladiatorii, oamenii fara inhibitii sau scrupule, nuduri reusite de la Adam si Eva, sexul in slow motion si scenariile bune atunci cu siguranta o sa-ti placa Spartacus: Blood and Sand si vei avea un punct comun cu mine.

Si totusi ... imi place sa ma antrenez si imi place sa fac sex iar misterul ordinii medaliilor voi incerca sa il rezolv prin .. forjarea unui aliaj din cele doua iar medalia rezultata o voi purta la gat cu mandrie.

PS - 13 episoade, fara superstitii.

Trailer.

Fier incins

"Căldura este variaţia de energie într-un sistem care rezultă din diferenţa dintre temperatura sa şi cea a vecinătăţilor" Donald Haynie

Si se inregistreaza diferente mari intre mine si mediul inconjurator, de cateva zile. Aerul, pamantul, metroul si telefonul mobil, toate prezinta temperaturi ridicate. Este doar una din zilele in care vreau sa ma duc la sala, dar astazi chiar nu am starea necesara sa petrec o ora intre oameni transpirati si fiare rigide. S-au scurs cateva ore, deja parca soarele isi pierde din puteri dar prietena sa cea mai buna, caldura, isi face in continuare de cap. Este ora 19:00, peste cateva ore trebuie sa lovesc clubul asa ca ar fi cazul sa ies acum.

Pe drum desigur ca ma gandesc daca nu cumva ar fi fost mai bine sa aman pentru ora 20:00, mai ales ca vizam un antrenament in aer liber. Ma folosesc de spartura din gardul curtii scolii si patrund precum un infractor cu intentii rele. Desigur, acestea vizau cateva calorii si ceva fibre musculare. Sa zicem ca daca sistemul meu muscular ar fi fost pentru o ora Jessica Biel, as fi dat tot ce am mai bun din mine.

Oh, I'm gonna hit you so hard..

Controlul realitatii. De obicei pe aici se mai perinda ceva lume, nu multa, suficienta cat sa nu te simti singur. Astazi sunt singur. Aerul este sufocant, deja aproape ca simt transpiratia cum musca din maieu, si nici macar nu am inceput antrenamentul. Caldura pare sa vina de undeva de sus, ca apoi sa fie respinsa de sol inapoi iar eu sunt captiv in conflictul asta care probabil pentru natura pare amuzant, dar pentru noi pare teribil de greu de suportat.

Desi sunt transpirat deja fara sa misc un deget, desigur ca nu neglijez incalzirea. Ironic nu ?

Nu am o ordine anume pentru exercitii, imi place sa supun organismul unui haos pentru ca mentinut intr-o anumita ordine tinde sa nu mai reactioneze la fel de bine, asadar incerc pe cat posibil sa imi "sochez" corpul in moduri diferite, ca sa evit rutina. Atat cea resimtita de organism, cat si cea psihologica. Urmeaza asadar vreo 40 de minute de alergari, flotari, tractiuni, genoflexiuni, fandari si tot felul de exercitii improvizate, intr-o ordine din care multa lume nu ar intelege nimic.

Am fost un baiat rau..

Ma sprijin de copaci, garduri, bare ruginite si chestia asta din cauciuc de pe jos ce ajuta alergatorii sa sprinteze protejandu-mi incheieturile picioarelor de contactul dur cu cimentul, problema pe care alergatorii parcurilor noastre o ignora. Curg apele de pe mine ca dupa o bataie cu pungi pline cu apa in pauza orelor de clasa din adolescenta. Din cand in cand cate un trecator isi arunca privirea catre mine prin gardul ce ma separa parca de alta lume.

Timpul a trecut destul de repede. Intre timp mai vin doi tipi de o varsta aproape cu mine, aduc cu ei o masina de curse teleghidata si incep sa o alerge de-a lungul pistei de alergare. Micul monstru urla nervos, se misca rapid si ia viraje ce aproape ca il rastoarna trecand aproape de picioarele mele de cateva ori. Spectacolul il atrage si pe paznicul scolii care pana acum ma privea pufaind dintr-o tigare. Interesant hobby, mi-aduc aminte ca anul trecut mi-am cumparat o macheta a unui tanc german si in cele din urma micul vehicul legendar incepuse sa prinda forma, dar din lipsa de timp si dispozitie pentru lucrarea respectiva, am abandonat-o intr-un raft.

Este timpul sa o intind de aici. Realizez ca nu faceam mare combinatie daca veneam acum cand trebuie sa plec. O sa fac un dus rece si o sa-mi pun un tricou si blugi pe mine.

Sunt tanar si sanatos.
Sunt puternic cat sa pot face fata tuturor problemelor care se izbesc de mine.
Sunt optimist si ziua si noaptea.
Sunt in viata si asta este tot ce conteaza.
Sunt iubit de suficient de putini oameni cat sa gasesc mereu curajul de a continua.

Nimic, doar saci

Din natura in natura

Repeta repede dupa mine: "Șase sași în șase saci"...

Este o zi placuta, din acelea cand nici caldura si nici frigul nu par sa te deranjeze, de parca au ales sa te ignore si isi vad in continuare de regiunile lor. Dupa ploaia ce ne-a scuturat putin in noaptea trecuta, nori razleti se mai joaca inca pe cer precum niste copii ramasi in urma furtuni, ce se zbenguie acum in goana dupa marele nor ce de acum este undeva departe in orizonturi. Poti simti umiditatea in aer si rezonanta usor innabusita dintre pamantul cald si aerul rece. Imi place senzatia de frig dupa caldura, dar nu ma impac prea bine cu cea de caldura urmata de frig.

Cainele se agita jucaus pe langa mine, cere atentie si imi dau seama usor ca vrea sa il duc in locul din spatele curtii unde se simte cel mai bine, si sa ii arunc cat pot de departe betele pe care mi le aduce alergand ca apoi sa mi le arunce la picioare pentru o noua runda. In modulul din apropiere sunt vreo 80 de saci de compost uzat, de care trebuie sa scap cat mai repede posibil pentru ca in general sunt un om caruia i se aseaza pe cap anumite treburi neterminate si pana nu le da gata, acestea il pistoneaza in cap sacaitor. Este timpul sa ma apuc de treaba.

Ok, sunt si exceptii ... multe

De la modul pana la gardul in spatele caruia trebuiesc depusi sacii, sunt aproximativ 30 metri, iar de acolo o duba trebuie sa ii incarce pentru a fi dusi mai departe la groapa de gunoi. Imi aduc aminte o vorba din batrani ce spune ca daca vrei sa faci ceva mai bine faci cu mana ta, si ma apuc de treaba. Din incaperea aceia mare arunc rand pe rand sacii undeva in apropierea usii ce duce catre gardul cu pricina.

Incet si sigur o structura ce aduce cu o piramida anemica se formeaza din sacii aceia de plastic. Cantitativ as spune ca au undeva la 15 kilograme fiecare. Asezati pe mai multe randuri, cuprinzand doua etaje mici, isi asteapta cuminti randul. Ii salt cu miscari rapide si ii arunc pe umar, exact ca un salahor din constructii incercand sa-mi aduc aminte tehnica din trecutul meu muncitoresc.

Din cand in cand cainele ma priveste cuminte din pragul incaperii de parca aproba faptul ca sunt ocupat si ma verifica din cand in cand timp in care ii mai arunc cate un bat ca sa nu se plictiseasca. Ma uit multumit la gramada de saci ce s-a format, ma uit la cer si observ ca este in continuare innorat iar soarele aproape a disparut de pe cer. Asta mi-ar lipsi acum, o ploaie.

Incep sa apuc cate doi saci si pasesc hotarat catre gard. Are aproximativ doi metri si este inconjurat de pomi fructiferi. Las sacii din mana, apuc doar unul si il arunc cu putere peste gard. Se loveste de pamant intr-un "buf" sec. Urmeaza celalalt. Ma intorc inapoi la gramada si apuc urmatorii doi saci. Si tot asa. Curand simt o batatura la picior si imi dau seama ca cizmele de ferma, din cauciuc brut, nu sunt deloc prietenoase unei piei de orasean. Ma gandesc cateva secunde si le dau jos din picioare. Raman descult.

Reiau fluxul. Saci, gard, aruncare, inapoi si tot asa. Curand iarba ce traverseaza drumul meu incepe sa cedeze si lasa loc unei poteci murdare, datorita noroiului ce se agata lipicios de picioarele mele. Curand murdaria se urca pe mine si ma pateaza precum un virus ce ataca organismul gazda. Pantalonii sunt murdari, tricoul la fel, iar antebratele si palmele sunt acoperite de noroi uscat. Pamantul ud imi iese printre degetele de la picioare, dar este atat de cald si de placut lucrul asta in aer liber incat nu ma deranjeaza catusi de putin.

La un moment dat soarele ma surprinde placut facandu-si carare printre nori. O surpriza placuta intradevar. Pastrez acelasi ritm si as putea spune ca chiar sunt motivat sa duc treaba pana la capat, acum ca soarele s-a gandit sa imi tina companie. Treptat gramada de saci din curte dispare, formand o alta noua dincolo de gard. Arunc cate un sac nervos si chiar imi place sa scot un sunet usor cand fortez sa arunc dincolo de gard, un fel de "hei-rup" habarnist.

O alta piramida. Mult mai mare, reusita si celebra.

Ma simt ca dupa un atrenament la sala, pompat si respirand puternic. Hainele arata de parca m-am tavalit in noroi luptand pentru viata mea, dar sentimentul de treaba terminata ma alimenteaza placut precum un pahar cu apa racoritoare dupa un drum lung pe jos. Nu stiu cat a durat, dar a fost o dupa-amiaza placuta. Uneori simt nevoia sa fac miscare in aer liber si atunci profit de orice trebusoara se iveste in cale, sau daca sunt in mediul urban, parasesc sala si ma indrept catre un parc sau catre curtea scolii sportive din zona mea, unde incerc sa scap de senzatia de hamster inchis atat la birou cat si acasa.

Exercitiile sau munca usoara in natura stimuleaza organismele plapande, oxigeneaza creierul si intr-o masura oarecare chiar relaxeaza. Desigur, munca in echipa extinde relatiile dintre oameni cand fundalurile sunt pozitive si chiar functioneaza precum o sudura intre doua materiale cu o compozitie preponderent asemanatoare. Ziua s-a scurs usor, precum noroiul de pe pielea mea sub actiunea apei turnata dintr-o cana mare.

Mai incercam odata ? "Șase sași în șase saci"...

Iunie unu

Vin din generatia celor crescuti cu cheia la gat, tot timpul in natura iar atunci cand usile casei imi erau ferecate ca urmare a vreunei boacane generatoare de pedeapsa, cu gandul tot la ea. Aveam cateva luni pe an genunchii jupuiti pentru ca alergand mai tot timpul, se intampla sa mai iau si contacte dure cu pamantul sau cimentul ce parca se razbuna pe noi ca nu prea ii dadeam pace.

Pe cat de cuprins de liniste eram in casa, pe atat izbucneam intr-o nebunie placuta si inocenta cand ieseam afara, iar una dintre primele intrebari adresate parintilor care incepuse sa imi genereze emotie in fragedul trup era:

Pot sa ies afara ?

Vacantele ma paraseau in curtea de la tara a bunicilor, inconjurat de natura in cea mai cu putinta amploare a ei, unde zilele nu erau niciodata suficient de lungi pe cat mi-as fi dorit. Mancam cu pofta in fuga micul dejun ce in general era format din lapte proaspat de vaca, branza, oua si paine proaspata din plita brutarilor si mai reveneam la masa seara, tot pe fuga, cand diferitele fructe mancate direct din pomi nu mai reuseau sa potoleasca foamea unui corp parca mereu in crestere.

Inghiteam rapid si cu pofta de parca veneam dupa cateva zile de exil fara apa si mancare, ca apoi sa arunc un "sarutmana pentru masa" in timp ce deja paraseam in fuga curtea. Aveam cateva minute de desene animate Sambata dimineata si uneori ma rugam de televizorul alb-negru pe lampi, sa se aprinda mai repede pentru ca ratam secunde importante din micutul spectacol pe care televiziunea comunista il acorda copiilor patriei, si oftam prelung cand acel "Va urma" blestemat aparea pe fundal la baza ecranului.

Cativa ani mai tarziu aveam sa primim aproximativ 30 minute la celebra ora 19:30 cand toti copiii de pe ulita satului erau in camera bunicului unde cu gurile cascate admiram aventurile eroilor colorati. Cand minutele se ispaseau, ne trezeam din frumoasa transa ce ne cuprindea pe rand, si o rupeam din nou la joaca.

Rahan, doar pentru cunoscatori

Am invatat sa innot, sa pescuiesc, sa lucrez pamantul, sa scot apa, sa alerg, sa ma bat, sa prind curaj, sa imi dreg zgarieturile si ranile, sa cultiv, sa culeg, sa hranesc si sa respect animalele dar mai ales sa iubesc oamenii si pamantul. Daca nu eram toata ziua in praf, ma gaseai sigur in apa, intr-o fascinatie fata de acest element ce inca ma cuprinde si acum.

Eram un copil salbatic la limita civilizatiei, care in drumul spre orasul ce ma chema toamna la scoala, abia isi abtinea lacrimile. Cu alte cuvinte eram un pui de Mowgli doar ca in loc de un urs si o pantera prietenoasa eu aveam un catel credincios ce ma insotea pe unde putea cu putinta, caci la insistentele mele bunicul a taiat lanturile in care isi tinea cainii stiind ca ma scotea din sarite sa vad animalele tinute captive.

Si mi-am jucat cartea junglei copilariei mele

Aveam mancaruri simple si bucurii puternice, si cand odata la una sau doua saptamani se aducea inghetata in micul magazin din centrul satului fugeam nebuni cu bicicletele si savuram intens micile cornete umplute cu lingura de vanzatoare. Gustam prajituri rar si singurul moment cand mancam tort era de ziua mea, iar cofetaria de langa bloc avea doar cateva feluri de prajituri la care aveam acces doar uneori.

Nu era o restrictie si nici nu se punea problema a fi saracie, erau doar niste vremuri diferite in care oamenii apreciau altfel unele lucruri, in ciuda festinului si a batjocorii ce predomina acum, in care oamenii nu mancau de plictiseala sau aruncau jumatate din mancare plictisiti, optiunile erau mai putine si mult mai apreciate. Ma gandesc uneori cum as fi reactionat eu la varsta acelor ani, asezat in fata unui stand imens de bunatati intr-un hipermarket modern al zilelor noastre. Poate ca totusi copiii sunt prestati sa greseasca, dar cum ramane cu datoria celor ce ar trebui sa le atraga atentia ? Cum sa inveti un om inconjurat de resurse, sa le aprecieze ?

Am avut o copilarie fericita si nu pot sa nu ma intreb daca si generatiile care vin acum, o mai pot intalni vreodata. Acum cand invitatia la fotbal a devenit una virtuala, iar singurul mod de catarare in copaci al majoritatii copiilor a devenit prin ajutorul unui erou virtual intr-un joc pe calculator. Eram rezistenti si puternici, nu cunosteam boli, alergii si nu eram deprimati ca nu avem acces la cine stie ce bunuri materiale care poarta tendinta zilelor noastre. Alergam pana la casa prietenilor mei sa le dau o veste, nu le dadeam telefon sau mesaj pe messenger. Copilaria este unul dintre acele elemente care sunt distruse cand modernul isi face orgolios prezenta, precum un baraj de acumulare ce inneaca distante mari de ecosistem doar pentru a genera energie electrica unor oameni ce dorm cu televizorul deschis.

Si parca cel mai ciudat este ca, eu sunt tanar si ... lucrurile astea nu s-au intamplat foarte demult.

Au inceput oamenii sa isi piarda copilaria ?

Robbin'ya hood

Am reusit in cele din urma ca gazduit de unul dintre cele mai mari mall-uri bucurestene sa vizionez ultima versiune Robin Hood intr-o atmosfera intensa de sageti, sabii si sucuri de la dozator.

Indepartat de complotul cu care multi dintre noi am fost familiarizati, versiunea ne ofera o alternativa la intamplarile si personajele din celebra legenda britanica. Fiind un admirator al filmelor ce presupun luptatori in armuri, tropait de cai si chemari la libertate, pot spune ca am fost destul de interesat de acest proiect si cum s-a ivit posibilitatea am pus mana pe un bilet mic si albastru si am fost pregatit sa dau piept cu talentul lui Russel Crowe.

Peisaje frumoase, natura verde si cruda. Insa, o lume medievala destul de restransa cu prea putine personaje si destul de palide. Povestea incearca sa cuprinda foarte multe dar nu reuseste sa si puna accentele necesare unui cuprins consistent, intreaga experienta fiind mai degraba un simulator de ocean intr-o piscina din centrul orasului.

Russel Crowe, un tip destul de durduliu prin perindarile sale cinematografice, ne intampina cu un corp prea bine lucrat pentru o perioada medievala in care alimentele necesare constructiei unei mase musculare decente, erau la fel de rare si slab accesibile, precum o carte de filosofie pe masa unei terase din Bucuresti.

I haz muscle

Un arcas cruciat ce a strabatut pe jos distanta dintre Nottingham si Ierusalim timp de 10 ani, condimentati cu lupte grele, mese putine, alcool la greu si efort ridicat, nu ar fi avut nici o sansa sa se apropie din punct de vedere estetic, de alura musculara a celebrului actor. Nota 2 la originalitate.

I haz muscle ... to

Din nou aceiasi situatie si la Little John, care ne este prezentat ca un soldat pierde-vara, amator de batai, jocuri de noroc, alcool si compania femeilor. Corpuri (mult) prea lucrate in sala de forta pentru a prezenta credibilitate pentru o perioada medievala marcata de foamete si biruri grele.

Ce vedem aici este probabil un fizic lucrat pe ultima suta de metri inainte de filmari (lehamitea marilor actori cand vine vorba de intretinere) indopat cu te miri ce chimicale (cine a pus piciorul natural intr-o sala de antrenament stie cat de greu se obtin rezultatele) de care se va alege praful, sau mai bine spus grasimea, dupa incasarea cecului gras si expunerea zambetelor pe covorul rosu al premierei.

Uite un alt exemplu celebru.

Intre. Asa da!


Inainte si dupa. Asa ha ?

Desigur, asta nu este un barbat respingator, este doar un lucru pe care eu nu il inteleg, de ce vor sa iasa din forma aia care ii prinde cu mult mai bine ?

Sa revenim la oaia noastra. Poveste placuta, personaje palide, natura superba, decoruri ieftine insa poate cel mai enervant lucru care mi-a atras atentia a fost acea atmosfera de oameni putini, inghesuiti intr-un platou cu intentia de a da nastere unor mase.

Acelasi numar redus de soldati englezi infruntand acelasi numar sarac de mercenari francezi in cadre ce pe langa Mihai Viteazul al lui Sergiu Nicolaescu par un grup anemic de furnici, sau o gluma proasta pe langa armatele digitale moderne din Troy sau The Lord Of The Rings, la care ma indoiesc ca nu ar fi putut apela si regizorul Ridley Scott.

Concluzia. Filmul este la fel de reusit precum impresia legata de fizicul lui Russel. Surprinde placut cateva momente, are putine sanse sa ramana la forma actuala si este mai degraba sortit prafului asternut pe sertarele cu dvd-uri ale colectionarilor.

Va urma..

Weekend placut!

PS-Daca ai o forma, mentine-o!
PS2-Daca nu ai inca una, obtine-o!

Triunghiul bermudelor

Nu a fost vorba de o disparitie ci doar de o pauza a imprejurarilor.

Dupa o perioada in care innotam aproape zilnic in oceanul virtual, m-am folosit de schimbarile din jurul meu pentru a mai reduce aceasta expunere daunatoare la monitoare si tastaturi. Timpul a trecut nespus de repede si probabil ca atunci cand esti implicat in foarte multe lucruri, una dintre necesitatile cele mai ravnite devine timpul. Nu neaparat liber cat timp in general.

Am incercat de mai multe ori sa postez, dar imprejurarile au fost mereu nepotrivite si cum sunt un individ care crede ca omul merge pe anumite cai ale destinului, pe care desigur, le poate influenta intr-o anumita masura, am considerat ca nu este inca momentul ca eu sa mai astern pagini in cartea mea virtuala. De cateva ori m-am asezat pe scaun la birou si am spus ca este momentul sa postez ceva, insa de fiecare data a aparut ceva si am preferat sa ii acord atentia.

Au fost momente de respiro in care am incetat sa mai pun intrebari si am preferat in schimb sa caut raspunsuri. Am intalnit viata dar am revazut si amprentele mortii asupra noastra, am vazut tineri plecand impreuna pe drumul vietii, dar si prieteni mult prea tineri care s-au despartit de noi plecand in lumi paralele noua. Am intalnit bucuria si tristetea, odihna si epuizarea si toate amalgamurile de sentimente ce ne condimenteaza vietile.Viata isi continua ritmul la fel de constant indiferent de micile ei scapari, bune sau rele, precum un strain care se opreste langa tine doar pentru ati cere un foc sau a te intreba cat mai este ceasul, pentru ca apoi sa-si reia drumul grabit catre un tren fantoma.

Erau nopti mai reci, acum sunt zile mai calde si unele lucruri au devenit mult mai serioase.

Vremea frumoasa ne invita in natura

Antrenamentele mele decurg foarte bine, mult mai bine de cand imi permit un somn inaintea lor si prefer sa ma simt in continuare in mijlocul unor transformari atat fizice cat si psihice, asa cum imi doresc. Materialul, sa ramana acolo unde ii este locul, in artificial.

Ce urmeaza ? Imprevizibilul desigur.

"De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război." Mihai Eminescu - Scrisoarea a III-a

Ganduri matinale

Schimbari profesionale urmate de noi indeletniciri matinale. Si iata ca pleoapele mele iau contact cu lumina zilei, mai din timp. Dupa cativa ani buni de 9-17 si dupa ce recent cantarul a tras putin catre stanga, a venit vremea ceasului sa urmeze aceiasi tendinta. Intradevar, pot spune despre mine negresit ca sunt un om al coincidentelor. De ceva timp simteam nevoia unei schimbari si intamplarea a facut sa vina intr-un mod brusc, asa cum este cel mai bine sa vina in special in cazurile pozitive.

Am efectuat saltul si m-am trezit la baza podului mai devreme decat ma asteptam. Cercetez in continuare mediul din jurul meu si incerc sa fiu atent la fiecare detaliu nou ce-mi paseste in cadrul atentiei. Mental am aceiasi stare ce m-a cuprins in ultima vreme. Parca nu ma mai gandesc atat de mult la unele lucruri, ba chiar uneori pot spune ca cerebral sunt intr-o scurta pauza. Nu gandesc, doar privesc. Nu ignor, sunt atent. Si tacerea mea este flexibila precum un steag in voia vantului schimbarii.

Drapelul nu se impotriveste schimbarilor, omul da

De curand ajung acasa cu cateva ore mai devreme. Ziua pare mai lunga si optiunile au inceput sa inmugureasca precum un copac tanar primavara. Cu atata timp liber uneori am senzatia ca am fost la birou doar pentru doua sau trei ore si asta in urma cu cateva zile. In zilele cu antrenament am strecurat o ora de somn si desi nu sunt un mare fan al somnului din timpul zilei trebuie sa ii recunosc meritele.

Abordarea antrenamentui in sala este diferita. Ma simt mai odihnit, mai concentrat si cu mai multi carbuni de aruncat pe focul seriilor. Si asta nu ma face decat sa fiu mandru ca ani de zile am ajuns acasa la 18-19:00 seara si indiferent ca ma simteam obosit sau nu, reuseam sa ma mobilizez pentru a face o ora de miscare macar de trei ori pe saptamana.

Uneori ajungem sa acceptam atat de bine situatia in care ne aflam, incat incepem sa uitam si cele mai mici scopuri ce uneori ne miscau spiritul. In contemplare omul risca sa uite a face diferenta dintre bine si rau sau placut si inadmisibil, totul se transforma in "normal" insa de cele mai multe ori este nevoie de un scurtcircuit pentru ca individul sa-si poata reveni.

Trezirea!

Si de aici pot sa declar linistit ca in societatea noastra moderna, rutina este distrusa doar prin erori. Erori de care omul se teme, pe care le uraste si la aparitia carora devine irascibil. Negresit insa, individul nu mai realizeaza ca in acele momente, instinctele sale se trezesc la viata insa in goana sa nebuna de autorenegare, omul isi varsa nervii asupra lor intr-un fenomen pe care l-as putea compara cu trezirea din somn. Omul modern doarme, caci pentru mine rutina este un ucigas lent si pervers.

Sunt asadar mai devreme la viata si timpul parca este mai ingaduitor cu mine. Trebuie sa recunosc, ai un avantaj cand avalansa de oameni se scurge dinspre gaurile de metrou catre case iar tu esti deja la plimbare sau socializezi. Somnul este profund si ne simtim minunat la intalnirea noastra ce oricum nu a durat niciodata mai mult de 7-8 ore pe noapte.

Aplica pentru un job matinal acum!