Alternativa

Modificarea programului meselor zilnice dar mai ales pozitia fata de ora antrenamentului m-a pus poate cel mai usor in fata unui principiu pe care se bazeaza cele cateva diete in care am putut sa regasesc cel mai usor confortul fizic si psihic dar mai ales genetic, respectiv, folosirea cat mai eficienta a grasimii corporale ca sursa de energie. Acesta este rezultatul unei adaptari la ceea ce numesc o combinatie intre dieta paleo, postul intermitent si la anumite intervale administrarea de carbohidrati.

In functie de scopul fiecaruia dintre noi ne putem trasa cateva principii pe o foaie de hartie imaginara. Despre mine pot sa spun ca in ultimii ani am urmarit acel aspect atletic in care m-am simtit cel mai bine, m-am putut misca usor si rapid, am simtit cresterea rezistentei la efort, am putut urca mai usor si binenteles per ansamblu, m-am simtit bine fiind eu.

In zilele de antrenament sunt acum la o distanta de aproximativ 6 ore de la ultima masa. Pentru un culturist sau cineva care cauta sa obtina masa musculara (greutate) in general, poate fi un impediment, dar cum nu fac parte din categoria respectiva, bine ati venit in lumea mea. Tranzitia, ca orice alta perioada de schimbari, poate aduce un usor disconfort, dar ca orice proces de (re)adaptare, corpul tau se va obisnui mai rapid decat mintea.

In cele mai multe cazuri simt o foarte usoara stare de foame, care transmite impulsuri creierului si in urma caruia cel putin la inceputul perioadei, ma facea sa pun la indoiala capacitatea organismului de a face fata efortului ce urma. Din nou, organismul trimite impulsuri false creierului riscand o clasica jucare de feste, pentru ca odata inceput antrenamentul senzatia nu numai ca dispare efectiv, dar ca "din neant" se observa o stare foarte buna. Fara foame, fara lipsa de energie. Se produce ceva.

O scanteie ce declanseaza explozia

Incepe momentul in care energia este produsa in principal din grasimea depozitata, visul oricarui simplu individ ce cauta un aspect atletic. Si asta pentru ca orele trecute in care organismul a fost privat de hrana iar acum acesta trebuie sa gaseasca rapid o sursa de consum, pentru el in acest moment nu exista o alternativa. Pentru noi, tocmai am prezantat una. Daca inaintea antrenamentului ar exista o masa componentii extrasii din aceasta ar fi furnizat sursa de energie pentru antrenamentul respectiv. Arderea grasimii ar fi in acest moment dificila sau mai bine spus, extrem de transpirata.

Aceasta mi se pare o solutie geamana la ceea ce obisnuiesc sa fac uneori dupa antrenamentul cu greutati, respectiv dupa cele 40 de minute, urmeaza o sedinta de aproximativ 10 minute de sprint/ritm normal pe banda. O astfel de tehnica mi-a fost inspirata citind excelentul blog al lui Rusty Moore. Ambele sunt excelenti ucigasi ai grasimii.

Consum prin aerobic exorbitant. Nu este stilul meu.

Se pare ca in momentul in care organismul nostru simte aceasta lipsa de hrana se declanseaza un mecanism de reactie ce duce la cresterea eficientei sistemelor existente in organism. Putem fi mai atenti, mai energici si mai rezistenti la stres. Este o teorie destul de intrigatoare care se ciocneste puternic de clasica masa inainte de efort sau in cazul sportivilor, inaintea antrenamentului pentru ca se pare ca dupa orice masa metabolismul uman incetineste. Si parca ar avea si ceva sens cand in multe ocazii subiectii se simt obositi dupa masa si simt puternic nevoia de somn.

Ca un test, in urma cu doua zile am avut o mica masa inainte de antrenament. Dupa mai bine de cateva luni de cateva ore de post inainte de antrenament organismul meu s-a comportat patetic. Am avut tot timpul senzatia ca am ceva in stomac si ca digestia a esuat, m-am miscat greu si am avut acel disconfort ca si cum ai incerca sa joci fotbal imediat dupa o masa copioasa. Interesant, avand in vedere ca doar in urma cu cateva luni parca nu as fi intrat in sala nemancat.

Principala mea masa ramane in aceasta perioada inainte de culcare. Probabil multitudinea de fani ai metodei "fara mancare dupa ora 19"" ar vrea sa ma traga pe roata pentru blasfemia mea. Sunt multe metode de post intermitent prin care putem declansa aceasta alternativa de sursa energetica prin consumul de grasimi din organism, ele trebuiesc in primul rand studiate de fiecare dintre cei interesati si aplicate in functie de programul, biologia si geneticul fiecaruia.

Foamea din interior

Foamea este senzatia experimentata de o persoana ce simte nevoia de hrana. Cea mai simpla definitie.

Dupa o scurta privire aruncata in farfuriile celor din jurul meu remarc ca pentru alura mea, chiar sunt un consumator de talie "medie" si cand spun asta compar raportul dintre portiile celor din jurul meu plus indicele de masa corporala al persoanelor in discutie, cu raportul meu.

Nu pot sa nu cred in continuare ca tendinta omului modern vizeaza consumul excesiv, ca sa citez o mica parte dintr-un spot ce ne gadila ecranele televizoarelor in pauzele pentru reclame. Nu stiu in continuare cat poate fi suficient dar realizez ca adevarul este undeva acolo.. intre creier si stomac.

In ziarele zilelor trecute citesc povestea tragica a unui individ care dupa ce a suferit o operatie de bypass la stomac in urma caruia i s-a redus o cantitate considerabila din intesin cu scopul de a reduce astfel consumul excesiv de hrana, moare consumand un pepene intreg. Acum, daca s-a eliminat asa zisa cauza, nu era un motiv intemeiat ca totul sa ramana un happy end ?

La un pas de ... mai mult

Si aici probabil ca putem constata ca una din sursele principale ale starii de foame, nu vine neaparat din stomac. Avem asadar si o sursa de infometare psihologica. O problema de comunicare intre creier si stomac ne lasa uneori intr-o stare de flamanzire si ca orice problema ce tine de haos, trebuie instaurata treptat pe cat posibil, ordinea si disciplina.

Instalarea unui agent de politie

In urma unor studii efectuate s-a constatat ca starea de foame se instaleaza si ca urmare a unor contacte efectuate cu ajutorul simturilor, vedere, miros si sunet. Nu doar atat, se pare ca persoanele obeze sunt mai sensibile la aceste stimulente decat celelalte persoane atingand astfel mai usor senzatia de foame.

Se stie la fel de bine si ca organismul uman se adapteaza la orice conditii este supus, dar mai ales la cele care psihologic ne ofera senzatia de bine, sau ca sa ramanem in zona subiectului, de saturatie. Devine astfel relativ usor sa ne obisnuim cu portii din ce in ce mai mari.

In functie de tipul morfologic al fiecarui individ efectele sunt diverse aproape de la caz la caz. Avem clasicul "slab" care precum un sac fara fund, indeasa mereu cantitati mari de hrana fara vreun efect sesizabil asupra greutatii corporale. Tipul mediu, care se ingrasa repede si slabeste la fel de usor, considerat de ceilalti drept un "lucky one" si desigur, supraponderatul care nu mai necesita nici o descriere.

Asta nu este o condamnare a celor care iubesc sa manance sau un indemn la infometare, ci doar o mica constatare ca in cele din urma avem nevoie de mai putina hrana decat consideram necesar. Corpul foloseste atat cat primeste si urmeaza sa ceara atat cat a fost obisnuit sa primeasca. Surplusul este eliminat sau depus sub forma de grasime. Este de atat de simplu.

Cantitatile de hrana se pot regla in functie de regimul de viata al fiecaruia. Un sedentar nu poate urma acelasi tip de alimentatie ca un sportiv de performanta si invers, asa cum sunt indivizi care traiesc cu mai multe mese mici/mari pe zi sau doar una/doua mese moderate/consistente.

Am constat pe parcurs ca cel putin in cazul meu, nu poti sa slabesti (sau sa dobandesti acel aspect de "fit") fara o usoara stare de foame si cu un procent foarte atent stabilit, sub media de necesar zilnic. Infometarea nu este o solutie la fel cum nici un program cardio barbar nu este, mai devreme sau mai tarziu urmeaza un colaps.

Un esec resimtit fizic este o greseala de informare respectiv abordare, pe cand un esec impus ca urmare a unor trisari, este un esec psihologic si tine de cotul alte abordari. Toti detinem puterea sa o facem, intr-un mod sau altul. Totul se rezuma la echilibru, organismul trebuie sa primeasca la fel de bine cum trebuie sa fie si restrictionat la anumite intervale.

In cele din urma in jocul asta totul se rezuma la a fi in forma, zambind.